Episcopi romani ortodocsi la nord de Dunare 1234 
         


                  O scrisoare a papei Grigore IX semnaleaza existenta , in spatiul episcopiei cumanilor -creata de Roma , la 1227 ,in spatiul de la Curbura Carpatilor , pentru a catoliciza suprastratul politic al fiilor stepei - , a romanilor , " care ,desi dupa nume se socotesc crestini..., primesc toate tainele bisericesti  nu de la venerabilul nostru  frate ...episcopul cumanilor , care a diocezan al acelui teritoriu,ci de la unii pseudo-episcopi ,care tin de ritul grecilor " .
                  Mai grav pentru pontiful roman este ca "unii din regatul Ungariei ,atat unguri , cat si teutoni si alti drep-credinciosi , locuind printre ei , trec la credinta lor , si facandu-se una cu acei valahi primesc zisele taine..., spre marea indignare a credinciosilor si spre numai mai putina scadere a credintei crestine" .
                 Documentul papal atesta ,asadar,existenta in tinuturile extracarpatice a unor episcopi ortodocsi ai romanilor , care se gaseau pe langa cnezii si voievozii lor locali, asa cum , la 1205, in Crisana, fiii cneazului Balea aveau in "tara" lor un episcop de rit grec. Faptul ca sunt numiti "pseudo-episcopi" inseamna ca nu au fost cosacrati canonic , in imprejurarile tulburi din Europa Sud-Estica de dupa 1204 , cand patriarhul ecumenic a trebuit sa se refugieze in exilul din Niceea si autoritatea lui a slabit in regiunile dunarene , iar biserica vlaho-bulgara din Tarnova a fost subordonata, vreme de trei decenii , scaunului pontifical .
                  Pe de alta parte , actului consemneaza rezistenta populatiei romanesti in fata prozelitismului catolic si , cel il ingrijoreaza pe Grigore IX , trecerea unor credinciosi unguri si germani la ritul grecilor .