Peninsula Balcanica si Constantinopolul 
         
       
       Stapanirea imperiala in spatiul vechiului tarat al lui Samuel si vasalitatea impusa principatelor sarbo-croate sunt contestate numai un sfert de secol dupa marea biruinta a lui Vasile II. O revolta, contra regimului fiscal bizantin impovarator, se declanseaza mai intai in regiunile centrale ale peninsulei (1040) , in frunte cu un om de rand , Petru Odelijan,care se pretinde fiul penultimului tar din Ochrida. El se proclama "tar al bulgarilor" si ocupa Nis si Skoplje,apoi invinge armata strategului de Dyrhachion. Curand,o alta revolta proclama pe un anume Tichomir "tar al bulgarilor",care este sustinut de regiunile vestice ale statului lui Samuel ; atacul acestuia asupra Thessalonicului esueaza . o infruntare intre cei doi rebeli, revendicand acelasi titlu de "tar al bulgarilor" , se incheie cu victoria lui Odeljan.
       Dar bucuria acestuia a durat putin ; Alusian ,un fiu al lui Ioan Vladislav , ultimul  tar bulgar din Ochrida ,fuge de la frontiera rasariteana a imperiului , unde era strateg de Theodosiopolis ,si apare in Balcani , pentru a-l elimina pe uzurpator ; Petru Odeljan este invins, orbit si predat imparatului din Constantinopol , Mihai IV (1041).Desi invinse,revoltele bulgare au pus in discutie forta stapanirii bizantine in peninsula . Ele au fost urmate de alte revolte in teritoriile vechiului tarat, care clatina dominatia imperiala . Intre cele mai importante figureaza cea din Thessalia (1066) ce, mobilizeaza toate populatiile locale- greci , vlahi si bulgari - contra fiscalitatii dure a Constantinopolului si , la cativa ani, revolta "oraselor paristriene" ,care smulge pentru aproape doua decenii Constantinopolului stapanirea asupra nord-estului peninsulei (1072-1088) . De o alta amploare si cu alt inteles este miscarea condusa de Constantin Bodin,in thema Bulgariei. In vreme ce intreaga stapanire bizantina se prabusea sau era pe cale sa se prabuseasca in primii ani ai domniei lui Mihai VII Ducas, in inima Balcanilor se declanseaza o noua miscare, concomitenta cu cea a oraselor paristriene,contra administratiei abuzive din Constantinopol a logothetului Nikiphorita.
       In principatele vasale imperiului revoltele au cunoscut rezultate diferite.In vechea Dioclea, ce apare in sursele secolelor 11-12 sub numele de Zeta si care va fi cunoscuta mai tarziu sub cel de Muntenegru, au izbucnit primele miscari antibizantine inca din 1034-1035, esuate insa. Dar principele Stefan Vojislav profita de dificultatile imperiale din timpul revoltei lui Petru Odeljan si se proclama independent.
       Doua incercari ale strategilor din Dyrhachion de a restabili influenta bizantina(1040, 1042) , raman fara rezultat si principele din Zeta isi extinde stapanirea si asupra principatelor vecine , Terbunia si Zachlumia. Succesorul lui Mihail Vojislav obtine recunoasterea autonomiei sale din partea Constantinopolului ca "prieten si aliat" al imperiului, cu titlu de protospatar. Catre sfarsitul domniei, el pare sa fi primit si coroana regala din partea Romei, a carei influenta creste in regiune, dupa ce se instalase in Croatia.